SUMAR
- I. Relieful
- II. Clima
- III. Vegetația
- IV. Rețeaua hidrografică
- V. Resursele naturale
- VI. Agricultura
- VII. Evoluția demografică
- VIII. Forța de muncă
- IX. Infrastructura
- X. Căile aeriene
Deleni
cer senin
Miercuri
33/21°C
Joi
30/19°C
Vineri
30/18°C
I. Relieful
Relieful este de podiş jos, fragmentat de râuri (cele mai multe se varsă în Dunăre; pe unele există lacuri de tip liman – Bugeac, Oltina, Vederoasa etc.); alt. de 10-250 m; cea mai mare parte este situată în Podişul Dobrogei de Sud; secţionat de Valea Caraşu pe care s-a amenajat Canalul Dunare-Marea Neagră; în nord se află Podişul Casimcei.
II. Clima
Clima temperat-continentală, caracteristică judeţului Constanţa, este influenţată de poziţia geografică (situarea între Dunăre şi Marea Neagră), precum şi de particularităţile fizico-geografice ale teritoriului. În zona litorală, climatul temperat-continental prezintă o puternică influenţă marină. Climatul marin este caracterizat prin veri a căror căldură este atenuată de briza mării şi ierni blânde, marcate de vânturi puternice şi umede care bat dinspre mare. Valorile temperaturilor medii anuale variază între 10-15 grade C. Precipitaţiile anuale variază între 400-500 mm, zona cea mai săracă în precipitaţii fiind litoralul, unde valoarea cantităţii de precipitaţii se situează sub 400 mm.
III. Vegetația
Vegetaţie este de stepă şi silvostepă, înlocuită cu culturi cerealiere irigate. În sud-vest se găsesc păduri de câmpie cu elemente sudice. Solurile sunt dominant cernoziomice. Pe litoral se găsesc lacuri de tip lagună (Siutghiol- Sinoie) şi liman (Taşaul, Tatlageac, Techirghiol, Mangalia).
IV. Rețeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică a judeţului este formată de următoarele cursuri de apă: Dunărea, pe o lungime de 137 km, Valea Carasu, Valea Baciu şi Casimcea. La Est, judeţul este scăldat de apele Mării Negre, o mare continentală cu golfuri larg deschise şi puţine peninsule. Datorită configuraţiei ţărmului şi reliefului submarin, adâncimea apei este mică în dreptul litoralului românesc. Reţeaua hidrografică s-a îmbogăţit prin darea în exploatare a Canalului Dunăre – Marea Neagră pe o distanţă de 64,2 km, Canalul Poarta Albă – Midia pe o distanţă de 27,5 km şi alte canale de irigaţie din Valea Carasu.
V. Resursele naturale
În subsol sunt importante resurse minerale printre care se numără mineralele feroase, apele mineralizate, materialele de construcţii, izvoarele mezotermale, rocile comune şi cele fosfatice. Suprafaţa podişului este în mare parte acoperită de o pătură de calcar şi loess, podişul Casimcea având chiar o structură aparte: un amestec de şisturi verzi acoperite de calcare jurasice şi straturi de loess. Platforma continentală a Mării Negre are importante resurse de hidrocarburi şi minerale puse în valoare pe măsura dării în folosinţă a unor instalaţii de foraj marin. Din punct de vedere al resurselor, un interes special îl prezintă lacurile sărate Techirghiol şi Nuntaşi cu importantele lor rezerve de nămol sapropelic cu valoroase calităţi terapeutice.
VI. Agricultura
Bogăţiile solului sunt reprezentate de suprafeţele întinse de terenuri agricole, terenuri care reprezintă 80% din suprafaţa totală, din care suprafaţa arabilă reprezintă cca. 85%.
VII. Evoluția demografică
Populaţia judeţului Constanţa era, la 01.07.2003, de 713.563 locuitori, situându-se pe locul 6 între judeţele ţării. Densitatea era de 101 de locuitori pe km2, peste media pe ţară. Municipiul Constanţa este reşedinţa judeţului şi este al doilea oraş camărime după Bucureşti. Ca grad de urbanizare, judeţul Constanţa se află pe locul trei în ţară, concentrând 73,5% din populaţie în cele 3 municipii şi 9 oraşe. Populaţia ocupată era, la 01.01.2004, de 276.100 persoane, din care: 27,4% în agricultură, 17,7% în industrie, 14,2% în comerţ, 10,4% în transporturi şi 7,9% în construcţii.
VIII. Forța de muncă
Tranziţia la economia de piaţă şi-a pus amprenta asupra caracteristicilor pieţei muncii în judeţul Constanţa, determinând modificări semnificative de volum şi structură a principalilor indicatori ai forţei demuncă. Faţă de evoluţia demografică din alte judeţe, aşa cum s-a văzut şi mai sus, în judeţul Constanţa indicele demografic se află pe o curbă ascendentă, fapt care îmbunătăţeşte potenţialul forţei demuncă.
IX. Infrastructura
Transport
În domeniul transporturilor judeţul Constanţa îmbină transportul feroviar cu cel rutier, maritim şi fluvial. Reţeaua feroviară măsoară 392 km, din care 129 km linie dublă electrificată. Lungimea drumurilor publice totalizează 2.269 km, din care 510 km sunt modernizate şi 847 km cu îmbrăcăminte asfaltică uşoară. Judeţul este străbătut de magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa, de o cale ferată nord-sud (prin centru) şi şase artere rutiere principale care converg în Constanţa. De asemenea, aici se găseşte un aeroport.
Căile ferate
Principalele căi ferate care traversează judeţul Constanţa sunt:
– Bucureşti – Feteşti – Cernavodă – Constanţa – 226 km
– Tulcea – Medgidia – Constanţa – 179 km
– Negru Vodă – Medgidia – Constanţa – 92 km
– Mangalia – Constanţa – 43 km
Căile navale
Există posibilitatea accesului spre Constanţa pe apă:
– prin intermediul Dunării (porturile Cernavodă şi Hârşova)
– prin intermediul Canalului Dunăre-Marea Neagră (porturile Medgidia, Basarabi, Ovidiu şi Agigea)
– prin intermediul Mării Negre (porturile Constanţa, Agigea, Mangalia şi
Midia)
X. Căile aeriene
Aeroportul Internaţional “Mihail Kogălniceanu”, situat la aproximativ 25 km de Constanţa, asigură accesul spre litoral pe calea aerului.